„Trandafirul de ieri rezistă datorită numelui său, dar noi avem doar nume ale trandafirului fără rost” - Numele Trandafirului, Umberto Eco
Saptamanile modei haute-couture au calitatea deosibita de a fi selective, in acelasi timp cuprinse de diversitate si complexitate, magie, ne ofera perspective si senzatii noi. Iar totul se invarteste in jurul ideilor. Pentru ca in aceasta arta scumpa nu conteaza doar executia, rafinamentul combinatiilor de forme, materiale si culori ci si ideea din spatele fiecarei colectii. Simpla idee care inspira un creator poate da nastere unor lumi intregi si a noi sensuri unor notiuni clasice. Sezonul acesta am dat ochii cu 9 interpretari diferite a 9 idei diferite. Am asistat la crize, dramatism, luciditate, romantism, extravaganta, subtilitate si multe alte manifestari ale eului liric in moda, vocea designerului, care nu poate fi exclus din constiinta operei sale, altfel s-ar risca aparitia unei obiectivitati reci, imposibile in arta.
Dar, un lucru se poate observa la o privire in ansamblu si anume ca toate ideile prezente au incoltit avand ca motor aceleasi situatii sociale. Feminitatea pura, aruncata in penumbra ca rezultat al experimentelor futuriste din ultimii ani, atunci caracterizate prin entuziasm si energie, revine cu o briza de melancolie dulce-amaruie, pe care am intalnit-o si in pret-a-porter (fapt ce intareste influenta). Trecutul ne inspira, dar nu poate fi reprezentat nici ca un refugiu, caci inca alergam. Trecutul este acum parintele unui ideal si un impuls inainte. Iar cum nici prezentul nostru nu este stabil din punct de vedere spiritual, iar trecutul nu traieste decat din reinterpretari, franturi de senzatii, nume si amintiri, putem sa recunoastem ca suntem in cautare. Nu stim ce, nu stim cand si nu stim unde, nici cum. Tot ce stim este sa cautam. Astfel, sensibilitatea feminina a fost entitatea ce a planat in atmosfera tuturor colectiilor, aducand cu sine aureole diferite si distincte.
Si, totusi, nu a fost o sensibilitate radianta, ci romantica, meditativa, ba chiar bolnavicioasa. La Valentino, desi modernismul a fost simbolul colectiei, nu pot trece neobservate formele clasice de haute-couture. Desigur, sunt departe de a acuza de cliseu; reinterpretarile au fost firesti sezonul acesta. Maria Grazia Chiuri si Paolo Pier Piccioli si-au denumit colectia, foarte sugestiv, "The Dark Side of First Love" (Partea intunecata a primei iubiri). Nu a existat nici o urma de androginitate - numai rochii, majoritatea scurte, cu taieturi curate, evocand logica rece, intelecutala. Visarea ce a marcat colectiile lor trecute a fost inlocuita aici de simplitate, cu toate ca volanele au fost nelipsite. Putina influenta lolita a fost manevrata foarte corect, reusind sa aduca inocenta matura in spiritul colectiei, fara a se folosi elemente belle epoque. Astfel, in general, la Valentino am avut parte de o sensibilitate oarecum fragila, dar lucida in acelasi timp. Pana si fundele intalnite in fiecare tinuta pareau intr-un fel bandaje care ar putea fisa sau readuce lumina oarecum pierduta, din trecut.
Si la Jean Paul Gaultier au fost evidente influentele clasicismului in moda. Toata colectia a parut a fi un tribut pentru stilul extravagant, glam, parizian, purtat in vechii ani de glorie in barurile chic, prin fum si priviri cu subinteles, pus de atatea ori in luminile reflectoarelor. Piele, dantela, voal, blana, casmir, pene, catifea, organza... toate materialele au fost combinate inteligent si seducator, chiar intunecat. Apoi, trench-ul cu care Karlie Kloss a deschis prezentarea, afisand o poker-face specifica ei, combinat cu manusi negre din piele, ciorapi din plasa si cizmele negre, scurte cu toc aproape ca a concentrat toate semnificatiile colectiei. Au urmat piese luxoase, usor masculine, toate reunite sub semnul revenirii la radacini. Pana si machiajul a exprimat aceasta - buze rosii si smokey eyes.
Riccardo Tisci a avut, deasemenea, o abordare mai putin apatica a tendintei generale, pentru Givenchy. Toate cele 10 rochii au avut aproximativ aceasi forma, feminina prin excelenta, iar ornamentatia lor a fost cu adevarat sclipitoare prin complexitate si precizia arhitecturala. Daca primele trei rochii au fost asa de delicate incat au parut pe modele ca o a doua piele, au urmat apoi piese comparabile cu niste constructii gotice, toate in culori luminoase, cu exceptia celei maro-negru. Deasemenea, a impresionat contrastul dintre detaliile fine, complicate si liniile severe, felul in care au fost imbinate formele si broderiile, cum au fost acoperite sau descoperite diferite zone, intr-un cuvant, cum toate elementele au fost manipulate in cel mai corect, spectaculos mod, imbracand corpul intr-un aproape cu perfectiune - ceea ce aminteste de Domul din Milano, o adevarata opera de arta, unde prin material, se tinde spre nemurire.
Dar, cu siguranta, cea mai contradictorie colectie a fost Chanel. Karl Lagerfeld este unul dintre acei creatori cu abilitatea de a concentra intr-o tinuta o idee filozofica. De data aceasta, simbolul colectiei a fost leul - reprezentat si pe podium, printr-o sculptura gigant. Leul sugereaza de cele mai multe ori, curajul, dar a fost vizibila si esentiala si o anumita forma a fricii. Motivele si culorile imperiale au fost reprezentate intr-o maniera, nu moderna, ci unica, perfect Chanel-esque; mai exact, fiecare tinuta si fiecare milimetru al tinutei a exprimat cu putere semnificatiile. Pentru inceput - formele. Nicio lungime completa, fuste sub genunchi, maneci sub cot, sacouri scurte...toate proportiile din inceputul prezentarii aproape ca au produs o stare de frustrare si incordare. Apoi, odata ce frica a fost inlaturata, au urmat rochii din materiale mai putin greoaie, precum voalul, decorate cu broderii aurii, sau din cristal. Astfel, am asistat la o adevarata demonstratie a geniului creator, construita dintr-un paienjenis de subintelesuri. O colectie care ar putea fi descrisa ca un fulger in marea de nelinisti. O lumina spectaculoasa, dramatica, zgomotoasa, nascuta din coliziunea unor opusuri.
In contradictie, la Dior s-a simtit parfumul fericirii. John Galliano a avut ca muze florile, metamorfozate in piese vestimentare, in toata splendoarea lor. Am avut parte de forme New Look in combinatie cu detalii delicate, contraste cromatice vii, materiale si fasii suprapuse care recreau cu precizie texturile petalelor. Glamour-ul este reinterpretat cu optimism, iar duetul acestuia cu natura aduce un aer dramatic-luminos. Deasemenea, a existat si un suflu de romantism strecurat print puterea formelor si a culorilor. S-au sesizat imprimeuri roccoco, cateva culori dulci, si, mai ales, materialele; secventele de voal si tulle inserate nu numai ca invocau libertate, ci, mai ales in ceea ce priveste ultimele rochii, se asemanau cu niste particule de parfum eliberate de o planta abia inflorita, sau, poate, o aroma Dior. In ansamblu, in sala prezentarii s-a instalat o florarie pariziana, foarte chic, fara sa duca lipsa de naturalete.
Show-ul Bouchra Jarrar, desi simplu in aparenta, a avut o interpretare fascinanta a conventionalului. Se poate spune ca au existat minimalism, modernism si clasicism, in acelasi timp. Intregul spirit al colectiei se poate considera concentrat in taieturile geometrice care dezvaluiau elemente futuriste, precum auriul rasarit printre alb si negru - un auriu lipsit de luminozitate in contextul in care se afla, ceea ce nu poate fi decat un efect sugestiv, adaugand magia indispensabila pentru haute-couture.
Deasemenea, la Paris a fost prezent si Giorgio Armani, cu linia couture Armani Prive; o colectie de o feminitate puternica si delicata in acelasi timp, sugerata prin curbele sau drapajele omniprezente. Ca si cromatica, nuantele de bej au fost predominante, exceptie facand cateva piese negre sau in culori pastelate, toate fiind scoase din inexpresivitate de asimetrii clasice Armani.
Apoi, Elie Saab a creat o garderoba de seara complexa formata din rochii de bal pana la deux-pieces-uri, iar colectia, foarte unitara, dealtfel, a fost caracterizata de fluiditate - in forme, drapaje, texturi si materiale. Au existat tinute structurate, in linii clare, tinute cu elemente largi, cazute sau infasurate, dar, cel mai prepondetent, hibrizii ale acestora, mai exact materiale cu rigiditate si broderii care sustineau linii pierdute, de un romantism stralucitor. Si la propriu si la figurat.
In final, Alexis Mabille a sustinut un alt tip de romantism si clasicism, fara sa reuseasca totusi sa scape de sub semnul nostalgiei. Piesele oferite erau, in mare parte, potrivite pentru business, altele, pentru diferite contexte sociale, dar nu a trecut neobservata nici tenta picturala a multora dintre acestea. Pe formele rotunjite se asezau decoratiuni complicate si alte detalii care pot fi numite cu adevarat sensibile, asa cum culorile pastelate luminau negrul conventional, de data aceasta - sau, manecile ample ale camasilor de culoare piersicii, comparabile cu niste raze ale unui soare renascentist, prin umbrele luminoase create. Iar daca, in ceea ce priveste aproape toate tinutele, s-a observat o anumita constrangere pentru libertatea visarii, ultima rochie a avut o autentica evadare din realitate - albastrul ciel al partii de sus era desavarsit cu motive aurii si un buchet de flori rozalii pentu maneci, iar o ramura atarna, cateva petale prabusindu-se in intunericul care se continua in jos.
Ca sa concluizionez, nimic nu ar fi mai potrivit decat citatul din Umberto Eco de mai sus. Moda a tinut mereu pasul cu sufletul uman, chiar obositor de mult, iar acum, cand vrem sa ne reamintim de cine am fost odata si ceea ce am tinde sa fim, se simte cu fiecare incercare pe care o facem ca si aceasta arta s-a maturizat, iar in timp, a adunat cateva greutati. Am simtit nevoia sa ne reintoarcem la ceea ce iubim, dar nu am ramas decat cu nume fara rost.















